Cresc. Si daca nu sunt atenta o sa uit de avantul de la 20 de ani.
Ce vibranta e viata la 20 de ani. Cu o mie de posibilitati si o mie de ceruri de zburat. Toate iti sunt la indemana si trebuie doar sa intinzi mana si sa alegi. Asta! Ceva munca si ajungi acolo unde vrei.
..Dar..dar.. in valtoarea celor 20 de ani pare cumva ca toata viata ta o sa ai aceasi paleta de culori sa iti pictezi viata, si poti si alegi oricand o culoare sau alta la fel de simplu si voios ca prima oara.
Tzac-pac! Uite ca nu e EXACT asa. Printre planurile mele de altadata era si cel de a calatori, ca un explorator care se respecta. Ca un fel de expeditie in lumea larga, cu cateva luni petrecute in fiecare loc, bani stransi muncind si mergand mai departe. Ocazia trebuia sa apara si o zbugheam ‘imediat ce imi termin studiile’.
Si uite ca ocazia a venit, si nu asa draconica precum o vizualizam eu, ci chiar sigura si la indemana si totusi mi-a luat un an sa-i dau curs. Sa vin in Germania. Ba ca nu stiu limba, ba ca ce fac eu acolo, ba ca o sa fiu asa singura.. M-am avantat atat de greu..
Dar iata-ma – am ajuns!
Sunt strain in Munchen.
Toate dorintele mi-au fost indeplinite intotdeauna. Trebuie sa fiu foarte atenta la ce-mi doresc!