De cate ori merg pe strada trebuie sa apara cate unul in vreo masina care claxoneaza. Incetineste putin si apasa scurt claxonul. Pe urma pleaca mai departe. Asa da barbat! Ce mi-a facut el mie..
Mai sunt cei care ma urmaresc. Astia sunt pe jos. Ii vad ca vor sa intre in vorba cu mine dar nu indraznesc. Si stau coada asa o perioada pe unde ma plimb eu si pana la urma pleaca. Unii dintre ei chiar draguti. Dar.. Grow a sack! S-ar putea chiar ca fata sa vrea sa vorbesti cu ea!
In alta categorie intra cei care gasesc bruma de curaj sa articuleze doua vorbe. Apoi – trac!
Unul intr-un pejeo albastru trece pe langa mine, se uita in urma. Opreste. Trec pe langa el – imi zambeste, ii zambesc. Pleaca in tromba vreo suta de metri pana la intersectie. Sta vreo 20 de secunde (timp in care eu imi vedeam de drumul meu dar il vedeam si pe el ca doar era in fata mea) pe urma intoarce neregulamentar si vjjj inapoi. Pune frana brusc langa mine: „Auzi, ai si tu un numar de telefon?” „Da, am”; „aaaaaa….. Si mi-l dai si mie?” „Ce sa faci tu cu el?” „aaaaaaa…”
De altfel foarte prezentabil baiatul, chiar si-a facut si curaj sa vorbeasca. Dar daca a amutit..! Daca nu stie sa se joace cum pot eu sa-l ajut?
Off mai baieti… Fiti mai creativi!
Later edit: Numarul celor care claxoneaza se dubleaza daca port ochelari de soare.