Din randurile mai vechi, stampilate pe alt site, intr-o viziune mai tanara si mai masculina, rescrise aici ca un indemn pentru a le indeplini:
Fiecare dimineata incepe pentru mine la fel ca diminetile altor mii de elevi. Cu o multime de idei, dorinte in gand si… obisnuinta de a merge la scoala. Astept sa treaca timpul, inca putin timp, ca sa imi incep viata asa cum mi-o doresc.
Da, sunt tanar, explodez de energie si imi doresc sa vad lumea, sa ating pietrele de la Stonehenge, sa urc in turnul Eiffel, sa o salut pe Doamna Libertatii si sa dansez de ziua Sf Patrick cu trifoi la ureche. Totul real, nu in vreo lume virtuala.
Vreau sa simt iarba umeda sub talpi si sa fac baie noaptea in mare, vreau sa fur sarutari de la fetele frumoase pe care le intalnesc, sa castig la poker dupa o noapte cu baietii si sa ies dimineata in aburi de alcool pe strada. Chiar la rasarit.
Vreau sa trec iute in galop calare pe un cal nestapanit, sa tai padurea in doua si sa las in urma frunzele de toamna ravasite. Vreau sa ating lumina, sa zbor printre nori cu viteza incredibila, sa simt aerul cum ma ridica si sa brazdez cerul ca vulturul dupa prada, vreau sa cobor pe placa pe zapezile din Austria in perfect echilibru si sa simt pericolul mortii.
Vreau sa beau din vase de pamant in vechea Indie si sa ascult rugaciunile calugarilor budisti.
Pe toate le vreau si mai vreau destui ani de viata cat sa ma bucur de ele. Ma simt proaspat ca apa de munte si sangele imi curge repede prin vine. Nu, nu am sa-l incetinesc nici cu fum de tigara, nici cu mancare din plastic de la ‚mec’. Am sa ascult arzand chemarea apei, a vantului si a cerului pana ma va cere pamantul inapoi.
E cea mai optimista viziune de dimineata. Asa vreau sa-mi fie viata si sunt nerabdator sa las in urma cuvantul ‚trebuie’ si toate lucrurile care nu-mi dau emotii…
Viata nu exista decat in prezent 